107.
Stânca vieţii
Stânca vieţii, Tu, Isus, ce prin har mi Te-ai deschis,
Lasă sângele-Ţi divin să mă spele pe deplin;
Doar spre Tine eu privesc, mântuire să primesc.
Câte fapte am lucrat legea Ta le-a judecat,
Orişicât eu m-aş lupta, râu de lacrimi de-aş vărsa,
De păcat nu m-ar spăla numai sfânta mila Ta.
Sunt sărman şi sunt dator, fii al meu Izbăvitor.
Gol sunt, Doamne-mbracă-mă, slab, dar Tu ajută-mă!
Recunosc că-s vinovat; Tu mă spală de păcat!
Iar când lupta ia sfârşit, ochii mei când se închid,
Când voi sta 'naintea Ta, glas din cer când m-a chema,
Eu Te rog, o, Stânca mea, mă ascunde-n umbra Ta!