119.
O, vino, Doamne bun!
O, vino, Doamne bun, afară nu mai sta,
Să potoleşti al meu suspin, s-alungi durerea mea;
Sărac şi orb eu sunt, de frică-s chinuit,
Tu, îndurat, bogat şi sfânt; cu Tine-s fericit.
Te chem acum, pe altul nu-l doresc,
Te chem acum, ce mult eu Te iubesc!
O, vino, Doamne bun, cu adevărul Tău,
A Ta-ndurare s-o cunosc şi s-o doresc mereu.
Vreau bine să-nţeleg preasfântă legea Ta
Ce judecă al meu păcat; Tu dă-mi iertarea Ta!