125.
Ascunde-mă-n Tine!
În stânca înaltă, păzit de-orice rău,
Ascunde, o, Doamne, şi sufletul meu.
Acolo odihnă în veci voi găsi,
Scutit de-orice valuri în Tine voi fi.
În încercări şi vreme grea
Ascunde-mă-n Tine, Isus, Stânca mea!
De grele ispite mereu copleşit,
De valuri înalte adesea lovit,
Spre veşnica Stâncă cu dor eu privesc
Căci numai acolo scăpare găsesc.
Când plin de necazuri la Tine-am venit,
De braţul Tău tare am fost izbăvit.
Tu, veşnică Stâncă, Isus, Domnul meu,
Ascunde în Tine şi sufletul meu!