126.
Pe marea vieţii
Pe marea vieţii cerul de s-ar înnora
Iar pe noi frica ne-ar împresura,
Doamne-atunci, o, vino! Izbăveşte-al Tău popor!
Mergi 'naintea noastră, bun Mântuitor!
Doamne, eşti Salvatorul; credincioşi vrem să-Ţi urmăm
Fii Tu conducătorul spre cerescul ţărm.
Când valul vine şi-n credinţă şovăim,
Prinşi de furtună credem că pierim;
Tu, Stăpân al mării, vino-atunci în ajutor!
Te rugăm, ai milă de al Tău popor!
Doamne, Tu eşti Păstorul; ne învaţă să iubim.
Vrem ca în umilinţă noi să Te slujim.
Când vestea bună de la Tine va sosi
Şi marea vieţii o vom părăsi,
Ne condu, Isuse, către locul pregătit
Ca să fim cu Tine, Salvator iubit!
Doamne Atotputernic, Cel ce toate le susţii,
Lauda noi Îţi aducem azi şi-n veşnicii!