132.
Te rog, cercetează-mă Tu!
Te rog, cercetează-mă Tu!
Tu vezi ce e-n inima mea.
De mult ochiul Tău mă văzu
//: Când plin de-ndurare din greaua pierzare
M-a scos mâna Ta. ://
Tu vezi, o, Isus, starea mea.
Tu ştii şi cât sunt de greşit.
Tu știi şi ispita-mi cea grea;
//: În faţa Ta totul, în faţa Ta totul
E descoperit. ://
Şi cine vreodată-ar putea
Să-mi şteargă păcatul cumplit
Şi-o inimă nouă să-mi dea?
//: Găsi-voi vreodată, în chiar lumea toată
Un om sfânt, smerit? ://
O, Tu, numai Tu eşti preasfânt!
Auzi deci adâncu-mi suspin!
Căci vreau cât voi fi pe pământ
//: Întreaga mea viaţă, întreaga mea viaţă
Doar Ţie s-o-nchin! ://