149.
Al meu eşti, Isuse!
Al meu eşti Isuse, ce mult Te iubesc
A lumii plăcere eu n-o mai doresc.
Tu eşti Salvatorul şi Te preţuiesc,
De-acum, o, Isuse, nespus Te iubesc!
Ca să mă răscumperi pe cruce-ai murit,
Şi spinii-a Ta frunte adânc au rănit.
Întâi m-ai iubit Tu, în veci Te slăvesc,
De-acum, o, Isuse, nespus Te iubesc!
În viaţă şi-n moarte, Isus, Te doresc;
Slăvesc al Tău Nume atât cât trăiesc.
Când umbrele morţii mă vor copleşi,
Şi-atunci, o, Isuse, eu Te voi iubi!
În faţa măririi, la tronul de sus,
Uita-voi de jalea ce-n urmă-a apus.
Cununa de slavă smerit o primesc,
Şi vesel voi spune: Isus, Te iubesc!