150.

Eu nu-nţeleg

Eu nu-nţeleg cum miile de îngeri I se închină Celui Preaînalt, Dar una ştiu, că în iubirea-I mare, Ca bun Păstor, Isus ne-a căutat. Şi ştim cu toţi că a venit în lume S-o izbăvească de păcatul greu, Să-şi dea viaţa ca să ne salveze Şi să ne-mpace cu Preasfântul Dumnezeu. Nu pot descrie suferinţa-I mare Ce sub povara crucii a-ndurat; Când a Lui inimă a fost zdrobită Sub apăsarea greului păcat. Dar asta ştiu: că-a dus până la capăt Osânda grea a celor vinovaţi, Purtând coroana cea de spini pe frunte Să ne prezinte-n faţa Tatălui curaţi. Cum aş putea pricepe adevărul Cuprins în dragostea Lui pentru noi; Cum a iertat a lumii făr'delege Spălând a ei povară de noroi. Dar ştiu că-n cer e mare bucurie Căci Dumnezeu prin Fiul Său slăvit A biruit vrăjmaşul prin iubire Ca noi să fim în cer cu El necontenit.