162.
Dragoste divină

Dragoste divină, sfântă, ce adânc Te dăruieşti,
Şi în inima lui Isus peste vremi aceeaşi eşti.
//: El în cer ne va deschide poarta de mărgăritar,
Şi spălaţi în al Său sânge, vom păşi salvaţi prin har. ://
Ca o fiară urmărită, ca un şoim lovit eram.
Domnul m-a scăpat de moarte, peste răni a pus balsam.
Dragoste divină, sfântă, mi-ai iertat al meu păcat.
Voi cânta de fericire pentru harul minunat.
Iar în clipa înserării, când trudit ajung în prag,
Voi intra, privind la Isus, într-al sfinţilor şirag.