175.
Din Tine am venit, Iubire
Din Tine am venit, Iubire, şi tot spre Tine merg mereu,
Frum'seţe şi desăvârşire doar Tu dai sufletului meu.
O, Iubire, o, Iubire, har etern venit de sus,
Mântuire, mântuire prin Golgota mi-ai adus!
Deşi întruna eşti cu mine şi necurmat mă fericeşti,
Mă arde dorul după Tine să Te pătrund mai mult, cum eşti.
Fă clipele vieţii mele izvoare proaspete de har
Ca să ţâşneşti doar Tu din ele, îmbelşugat pe-orice hotar.
Din Tine am venit, Iubire, şi merg spre Tine necurmat,
Că-n binecuvântata-Ţi fire e Dumnezeu cu-adevărat!