183.
Am auzit un glas ceresc
Am auzit un glas ceresc ce îmi şoptea mereu:
”Amicul Meu, Eu te iubesc şi ştiu necazul tău!”
Îndată am venit la El aşa cum mă aflam,
Isus pe sufletu-mi rănit a pus al Său balsam.
Am auzit un glas ceresc: „Izvorul vieţii sunt
Şi setea ta o potolesc ca nimeni pe pământ".
Îndată am venit la El setos cum mă aflam,
De-atunci preafericit mă simt, căci toate eu le am.
Am auzit un glas ceresc: „Viaţa ta sunt Eu!
De crezi, Eu te călăuzesc blând cu toiagul Meu!”
Îndată am venit la El, şi viaţă am aflat,
Voios trăiesc eu pe pământ ştiindu-mă salvat.