187.
Stai pe loc şi te gândeşte
Stai pe loc şi te gândeşte: unde-alergi aşa grăbit,
Fără-a te-ntreba vreodată cum va fi al tău sfârşit?
Vino astăzi, vino-n grabă căci Isus te cheamă blând.
Mâine, poate, cine ştie, nu mai eşti pe-acest pământ.
Te-ai zbătut prea multă vreme în ruşine şi-n păcat;
Scoală azi şi părăseşte tot trecutu-ntunecat.
În lumină, frate dragă, liber vei putea trăi;
Ocrotit de Tatăl veşnic ce cu drag te va-nsoţi.