233.
Numai harul
În umblarea mea prin lume, în ispitele haine,
Peste tot, Isuse Doamne, numai harul Tău mă ţine!
Numai harul, numai harul mă păstrează ne-ncetat.
El mă face, el mă ține credincios cu-adevărat!
Pe cărarea curăţiei şi în lupta spre mai bine,
Să mă ţin nu pot întruna, numai harul Tău mă ţine!
Când aş vrea s-ascult Cuvântul, să-L primesc cum se cuvine,
Văd cum totu-mi stă-mpotrivă, numai harul Tău mă ţine!
Orişicând şi-n orice stare, Doamne, îndrăznesc la Tine,
Şi-n cădere, şi-n 'nălțare, numai harul Tău mă ține!
În lucrarea Ta cea sfântă unde m-ai chemat pe mine,
Cât e de puţină roada, numai harul Tău mă ține!