241.
Prin har, Tu, Doamne, m-ai zidit
Prin har, Tu, Doamne, m-ai zidit ca să Te-nalţ pe Tine.
Şi-n toate ce mi-ai dăruit Tu să Te vezi mai bine.
M-ai făcut lucrarea Ta, Doamne, pentru veci aşa
Să Te bucuri Tu de ea;
Necurmat, necurmat, să Te bucuri Tu de ea.
Să fiu spre-al Tău folos deplin, să-Ţi ai plăcerea-n mine;
La tot ce-mi spui să zic „Amin" şi să Te-nalţ pe Tine!
O harfă veşnică mi-ai dat cu strune-n veci divine,
Şi-n cântecul ei minunat să Te înalţ pe Tine.
Acesta este rostul meu şi vreau să-l ştiu mai bine,
Ca pretutindenea mereu să Te înalţ pe Tine!