301.
Suflet, te scoală!
Suflet, te scoală din amorţeală şi cântă Celui ce te-a salvat,
Lanţuri zdrobit-a, Duh dăruit-a, pace în Domnul eu am aflat!
Astăzi eu cânt că sunt mântuit şi de Isus mereu ocrotit,
Chinul, ispita nu mă-nspăimântă, să-L las pe-al meu Isus!?
Toate trec iute ca nişte clipe, numai acolo sunt veşnicii,
Uşa-i deschisă, moartea-i învinsă de Domnul ce pe cruce muri.
O, ce deşertăciune simţim, în lumea-ntreagă noi o-ntâlnim;
Numai Isus e cel ce împarte din fericirea Sa!
Colo-n mărire nu e durere ci numai bucurii, fericiri,
Merg în lumină cu toată râvna căci ea mă duce în străluciri!
Mult nu va trece şi-n cer voi fi unde pe Domnul îl voi privi;
Voi înălţa cântare, voi da onoare doar lui Isus!