309.
În străvechea Carte Sfântă
În străvechea Carte Sfântă tot citesc şi iar citesc
Cât de bun a fost în lume blândul Fiu dumnezeiesc.
Da-n străvechea Carte Sfântă
Citesc, citesc, citesc necontenit
Cât de bun a fost Mântuitorul,
Cât de mult El ne-a iubit!
Cum El a iubit copiii şi la Sine i-a chemat,
Cum la pieptul Său îi strânse şi cu drag i-a dezmierdat.
Cum acelor care sufăr le-a venit în ajutor;
Pentru cei săraci şi singuri a fost frate iubitor.
Cum El n-a oprit pe nimeni, chiar pe cel mai păcătos,
Să se-apropie de Dânsul şi cu toţi a fost milos.
Da-n străvechea Carte Sfântă nu mă satur de citit
Cât a fost de bun şi dulce, cât de mult El ne-a iubit.