321.
Vreau să iubesc pe frații mei
Vreau să iubesc pe fraţii mei cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
Dar să-i iubesc, dar să-i iubesc aşa cum sunt, aşa cum sunt.
Vreau să iubesc pe fraţii mei
Cu care veşnic în lumină voi fi sus;
Vâzându-L pe Isus în ei,
Să-L simt cu-adevărat în mine pe Isus!
Vreau deopotrivă să adun şi rodu-ntreg, şi spicul frânt,
Căci şi Isus mă vrea mai bun,
Dar mă iubeşte, mă iubeşte-aşa cum sunt, aşa cum sunt.
Când fraţii mei au răni ce dor, să-mi fie braţul mai sfios,
Să nu apăs în rana lor,
Căci nu eu vindec, nu eu vindec, ci Hristos, Isus Hristos.
Noi prin Isus am fost iertaţi ca să iertăm şi noi oricui;
Dar dacă nu iubim pe fraţi,
N-avem în noi, n-avem în noi iertarea Lui, iertarea Lui.