329.
Dacă ne-adunăm în Domnul
Dacă ne-adunăm în Domnul, dacă-avem al Lui Duh Sfânt,
Dacă inimile noastre una-n părtăşie sunt,
Dacă-avem a Lui iubire, dacă-avem al Lui sfânt țel,
Ori de câte ori ne strângem, e prezent cu noi şi El.
Astfel Tatăl ne ascultă dorul nostru ne-mplinit;
Astfel Fiul ne vorbeşte prin Cuvântul Lui sfinţit;
Altfel Duhul ne îndrumă în tot lucrul Său deplin,
Şi-ntre noi se vede rodul mult, şi dulce, şi divin.
Dar când fără unitate şi iubire ne-adunăm,
Când nici dor, nici părtăşie nu avem şi nu căutăm,
Când trăim păcate-ascunse, când ni-e gândul mânios,
În zadar atunci ne strângem: ne-adunăm fără Hristos.
Dumnezeule, ai milă, nu lăsa-ntre noi nicicând
Lipsa Ta şi nelucrarea Duhului ceresc şi sfânt;
Nu lăsa-ntâlnirea noastră fără dragoste şi har,
Ca să nu ne fie lupta şi-alergarea in zadar.