330.
În Domnul eu am adăpost
În Domnul eu am adăpost, cetate tare-n vreme rea.
Deşi e valul furios, în El găsesc scăparea mea.
Da, eu mă-ncred în Domnul, cetatea mea,
Cetatea mea, cetatea mea!
Isuse, eu doar Ţie mă-ncredinţez,
Cetate tare-n vreme rea.
Scut de dogoarea soarelui, cetate tare-n vreme rea,
E ca lumina farului ce străluceşte-n noaptea grea.
Cuvânt ce valuri potoleşti, cetate tare-n vreme rea,
Tu sufletu-mi adăposteşti şi nici un rău nu s-a-ntâmpla.
Doar Tu eşti mântuirea mea, cetate tare-n vreme rea;
Tu-mi dai iertarea, pacea Ta, şi fericire voi avea!