334.
Doamne, credința mea
Doamne, credinţa mea în Tine-i pururea,
O, bun Păstor!
Eu stau 'naintea Ta, predându-Ti inima,
Tu să domneşti în ea ca Salvator!
Lasă iertarea Ta să-mi umple inima,
O, Domnul meu!
Tu m-ai iubit nespus când pe o cruce pus
Ai acceptat să mori în locul meu!
Când suferinţe vin şi ne-ncetat suspin,
Fii scutul meu!
În noapte far să-mi fii, dă-mi sfinte bucurii;
Ştiu că mereu voi fi în harul Tău!
Când moartea va veni şi viaţa voi sfârşi
Pe-acest pământ,
Atunci iubirea Ta, frica va-ndepărta,
Şi mă voi bucura în cerul sfânt!