334.

Doamne, credința mea

Doamne, credinţa mea în Tine-i pururea, O, bun Păstor! Eu stau 'naintea Ta, predându-Ti inima, Tu să domneşti în ea ca Salvator! Lasă iertarea Ta să-mi umple inima, O, Domnul meu! Tu m-ai iubit nespus când pe o cruce pus Ai acceptat să mori în locul meu! Când suferinţe vin şi ne-ncetat suspin, Fii scutul meu! În noapte far să-mi fii, dă-mi sfinte bucurii; Ştiu că mereu voi fi în harul Tău! Când moartea va veni şi viaţa voi sfârşi Pe-acest pământ, Atunci iubirea Ta, frica va-ndepărta, Şi mă voi bucura în cerul sfânt!