340.
O, Mântuitorule
O, Mântuitorule, adăpost îmi eşti deplin
Când furtuna vâjâie şi când valurile vin.
Strânge-mă la sânul Tău, lângă Tine ţine-mă,
Du-mă neatins în port, de căderi păzeşte-mă!
Altă ocrotire n-am, fără Tine sunt pierdut!
Singur, o, să nu mă laşi; numai Tu eşti al meu scut.
Doar în Tine mă încred, Tu eşti ajutorul meu;
Prinde-mi mâna să nu cad, strânge-mă la pieptul Tău.
O, Isuse-n Tine eu am găsit tot ce-mi doresc.
Orb de sunt, lumină am; slab de sunt, mă întăresc.
Tu eşti sfânt, eu păcătos, dar acum la Tine vin,
Tu îmi ierţi al meu păcat; de-ndurare Tu eşti plin.