346.
El m-a ocrotit
Ce mare şi sfânt, minunat şi slăvit
E Domnul, al meu bun Păstor!
El m-a ocrotit printre stânci de granit,
M-a pus lângă-al vieţii izvor.
El m-a ocrotit printre stânci de granit
Deasupra uscatelor văi.
Cu mâna Lui tare mereu m-a umbrit
Pe urmele paşilor Săi, pe urmele paşilor Săi.
Ce bun Salvator, minunat şi slăvit
Povara mea El a purtat;
El m-a ridicat şi voi sta neclintit
Pe culmea iubirii salvat.
Cu ce îndurare-ncunună pe sfinţi,
Le dă plinătate de har;
Ei cântă-n extazul iubirii fierbinţi
Iertarea primită în dar.
Şi-n slavă-mbrăcat când mă voi ridica
Să-I ies înainte pe nori,
Salvarea măreaţă şi-atunci voi cânta
În glorie de mii de ori.