357.
O, iubitul meu Isus!
O, iubitul meu Isus, eu alerg la pieptul Tău
Să nu fiu de valuri dus când furtuni mă-ncearcă greu;
Mă ascunde-n umbra Ta, norii grei să-i risipeşti
Iar în cer când voi intra sufletul să mi-l primeşti!
Alt refugiu nu găsesc, încercări de vor veni,
Chiar de toţi mă părăsesc, mângâierea mea să fii!
Mă încred în tot ce-ai spus, Tu eşti ajutorul meu,
Sub aripa Ta ascuns, ocrotit voi fi mereu!
Tu-mi eşti cel mai scump avut, tot ce-i bun îmi dăruieşti,
Îl ridici pe cel căzut şi pe orb călăuzeşti;
În păcat eu sunt născut, Tu eşti Adevăr şi Har!
Slab şi păcătos eu sunt, Tu, iertare-mi dai în dar!
Har în Tine e din plin ca să ierţi păcatul meu
Și prin Duhul Tău divin mă păstrezi curat mereu;
Eşti al vieţii sfânt izvor, dă-mi să beau din Tine-n dar;
Spre folosul tuturor, curgă fără de hotar!