378.
Spre ceruri eu cu dor privesc
Spre ceruri eu cu dor privesc, o, Dumnezeul meu,
Căci fără Tine să trăiesc e chinul cel mai greu.
La Tine aflu ajutor eu, praful de pământ;
Tu eşti a toate Creator iar eu nimic nu sunt.
Tu paşii mei călăuzeşti, o, Doamne îndurat,
Din cer viaţa mi-o păzeşti, veghezi neîncetat.
Tu eşti cu mine, Domnul meu, mă sprijini când Te chem,
Eşti umbra şi eşti scutul meu, de nimeni nu mă tem!