397.
Să fii creștin cu-adevărat!
Pe piatra aspră-a vieţii să laşi o dâră fină
Din aurul virtuţii, din sfânta lui lumină.
Tu eşti chemat, tu eşti chemat
Să fii creştin cu-adevărat!
Şi-n mâna ce-ţi loveşte a vieţii tale floare,
Să laşi parfumul dulce, ca dar spre-nviorare.
Iar celui ce-ţi aruncă a clevetirii piatră,
Dă-i pâinea rugăciunii şi-a dragostei ce iartă.
Căci numai când cu bine răspunzi la rău în toate,
Viaţa ta oriunde să biruiască poate.
Atunci duci mântuirea cu-adevărat prin lume
Şi vei purta cu cinste al Domnului scump nume.