398.
Totdeauna pe-a Domnului cale
Totdeauna pe-a Domnului cale
Au fost lacrimi şi-au fost spini destui,
Dar acei ce-au urmat voii Sale,
Trebuit-au să-I semene Lui.
Când în cerul slăvit vom sosi
Chiar Isus Hristos ne va primi;
Orice lacrimă El o va şterge
Când în cerul slăvit vom sosi.
Lumea nu i-a iubit niciodată
Pe cei ce lui Hristos l-au slujit,
Ci cu-o ură mereu ne-mpăcată
I-a hulit, i-a lovit, i-a zdrobit.
Dar cu ochii-aţintiţi la răsplată
Din răbdarea Golgotei primind,
Cei aleşi n-au cârtit niciodată,
Ci-au trăit, şi-au murit biruind.
Nu-i la fel pentru toți încercarea,
Nici nu-i vremea la toți într-un fel,
Însă toți într-un fel au chemarea
La un preț de dureri pentru El.
Tu fii tare că-n ziua-ncercării
E alegerea ta pentru har,
Strălucit ești în haina ocării
Când te urci răbdător pe Calvar.
Iar prin moarte-nmiit vei culege
Răsplătirea cerescului zel,
Căci mereu astfel Domnul Și-alege
Pe acei ce sunt vrednici de El.