402.
Doamne, părăsi-voi toate
Doamne, părăsi-voi toate, numai Ţie-Ţi voi urma.
Slab şi prigonit pe cale, crucea mea o voi purta.
Tot ce e firesc în mine piară cu tot gândul rău;
Să-mi rămână bucuria că Te am şi eşti al meu.
Ştiu că lumea mă urăşte: L-a urât şi pe Hristos.
Dacă ea mă părăseşte, Domnul este credincios.
Când lumina slavei Sale din belşug va străluci,
Orice rău va fi spre bine, noaptea se va face zi.
Poartă deci armura sfântă şi veghează ne-ncetat;
Răul, pofta le învinge şi vei fi încununat.
Domnul vine, e aproape, luptă-te ca bun creştin;
Te aşteaptă o răsplată în locaşul Său divin.