406.
Spre ceruri mă duce ea
Dacă vreau să văd țara Domnului meu, o cale doar am de-ales,
Calea crucii Lui și pe ea mereu fără murmur eu am de mers.
Spre ceruri mă duce ea, spre ceruri mă duce ea,
Ce frumoasă e calea crucii Lui, spre ceruri mă duce ea.
Vreau să merg pe calea îngustă şi grea pe care a mers Isus,
Numai ea mă poate spre cer urca, spre doritul locaş de sus.
Pe-ale lumii întunecate cărări de-acum nu voi mai umbla.
Domnul m-a chemat, eu L-am ascultat şi voi merge pe calea Sa.