428.
Lasă-mi cumpăna gândirii
Lasă-mi cumpăna gândirii, mai 'nainte de-a vorbi,
Şi puterea stăpânirii, adevăr să pot rosti.
Ştiu că Ţie-Ţi voi da seama pentru tot ce am vorbit,
Și mă umple, Doamne, teama că-aş putea fi osândit.
Doamne-ndură-Te de mine, singur eu mă osândesc
Când rostesc pripit cuvinte şi vorbind, păcătuiesc!
Vrednic sunt de judecată! O, îndură-Te, Isus,
Ca să nu aud odată câte vorbe rele-am spus.
Prin mustrarea Ta-nţeleaptă pune limbii mele frâu
Căci uşor de-a ei ispită biruit eu pot să fiu.
Cât de greu loveşte-adesea vorba ne-nfrânatei guri!
Doamne-nvaţă-mă măsura cumpănită din Scripturi!