478.
Departe-ntr-o iesle
Departe-ntr-o iesle, în paie ascuns,
Culcat printre vite stă Pruncul Isus.
Îi cântă şi-L leagănă stele de-argint,
Şi-ncet Copilaşul adoarme zâmbind.
Doar vitele-n grajd zgomotos ÎI trezesc.
Duios le priveşte şi se liniştesc;
O, Prunc minunat, Te slăvim că-ai venit
Şi-n ieslea săracă adânc Te-ai smerit.
Rămâi, drag Isuse, cu noi, Te rugăm,
N-avem bogăţii, dar tot ce-avem Îţi dăm,
Iar Tu dă-ne binecuvântarea Ta
Şi viaţa întreagă la iesle vom sta.