500.
O, frunte-nsângerată! (I)
O, frunte-nsângerată şi demnă-n al Tău chin,
O, frunte chinuită sub ramura de spini,
O, frunte-mpodobită cu har dumnezeiesc,
Eşti azi dispreţuită, eu, însă, Te slăvesc.
Întreaga Ta durere m-apasă astăzi greu
De mult ce îndurat-ai, de vină-s numai eu.
Îndură-Te de mine, o, nu Te mânia.
Îndură-Te, împarte-mi milostivirea Ta.
Ce mare bucurie, ce har nepreţuit
Să mă cufund, o, Doamne, în chinul Tău cumplit.
De s-ar putea chiar viaţa, chiar viaţa mea Ţi-aş da.
Ce sfântă bucurie să mor la crucea Ta!