512.
O, Te privim, Isuse!
O, Te privim, Isuse, pe cruce răstignit,
În suferinţe-amare, de oameni chinuit.
De răni Ţi-e fruntea plină şi trupul Tău e frânt,
Dar Tu n-ai nici o vină, Tu eşti cu totul sfânt.
Noi meritam osânda, dar Tu prin suferinţi
Ai câştigat izbânda; făcut-ai din noi sfinţi.
Noi meritam ocara şi sabia de foc,
Dar Tu-ai purtat povara bătăilor de joc.
Cum am putea răspunde acum la jertfa Ta?
Să Te urmăm oriunde cu toată dragostea,
Să Te iubim fierbinte, cu Tine suferind,
Făcând tot timpul bine, venirea Ta grăbind.