552.
Când eu privesc la crucea grea
Când eu privesc la crucea grea
Pe care-al slavei Prinţ muri,
În praf arunc mândria mea,
Doar jertfa Lui voi preţui.
Eu nu aş vrea să mă mândresc
Decât cu jertfa lui Hristos,
Pe crucea Lui să răstignesc
Tot ce e vechi şi păcătos.
Văd mâna Lui şi mi-e de-ajuns,
Văd ochii Săi de lacrimi plini;
Eu sunt pironul ce-a străpuns,
Eu sunt cununa cea de spini.
Orice I-aş da n-ar fi de-ajuns
Să răsplătesc iubirea Sa;
Ce-am mai de preţ eu l-am adus;
„Primeşte, Doamne, viaţa mea!"