570.
În familie-i ferice
În familie-i ferice căci iubeşti şi eşti iubit,
Lângă dulce vatra casei sufletul ţi-e odihnit;
În iubire al tău suflet tot mai mult îl întăreşti,
Te cunoşti mai bine-acolo; orice greu îl biruieşti.
O, ce bine-i împreună cu acei ce îi iubeşti!
Biruinţa-i anevoie dar tu te deprinzi să lupţi;
Chiar când şovăie iubirea nu ai voie să renunţi.
Te deprinzi cu-ngăduinţa, te deprinzi să lupţi mereu;
Viaţa ta se împlineşte de-L iubeşti pe Dumnezeu,
Multă binecuvântare afli în căminul tău!
Ne-ncetata bucurie ce-o găsesc în Dumnezeu,
Vreau să fie-atotstăpână în căminul meu mereu.
Te iubesc, o, vatră scumpă, lângă tine tot aş sta
Aşteptând dorita clipă când în cer ne vom muta
Unde-n veci desăvârşită doar iubirea va trona.