58.
O cântare de mărire
O cântare de mărire am în inimă mereu
De când L-am găsit pe Domnul la Calvar;
El a dat odihnă sfântă, pace sufletului meu
Şi sunt liber, fericit prin al Său har.
Fericită inima mea cântă plină de nespuse bucurii.
Mai frumos nici îngerii nu cântă, ca acei din valea plângerii.
Cât de mult doream să aflu drumul cel adevărat,
Cineva să-mi ia păcatul dureros;
Am aflat că El osânda la Golgota a purtat,
Şi-am venit atunci la cruce bucuros!
Câtă frică şi-ntuneric pe cărarea mea erau
Când umblam rătăcitor, fără Isus;
Am adus la El povara şi de-atunci în viaţa mea
Bucuria şi lumina au pătruns.
Merg spre casa unde veşnic fericirea voi gusta,
Spre eternul, strălucitul meu palat;
Faţă-n faţă în mărire pe Isus ÎI voi vedea
Şi cu sfinţii-I voi da slavă ne-ncetat!