582.
În Cetatea unde merg eu
În Cetatea unde merg eu străzi de aur strălucesc;
Pomul vieţii-acolo creşte, florile nu veştejesc.
Înfloresc aici o vreme dar curând se ofilesc;
În Cetatea unde merg eu florile nu veştejesc.
Multe lupte şi necazuri în viaţă întâlnesc;
N-or mai fi în ţara unde florile nu veştejesc.
Mulţi iubiţi s-au dus la Domnul şi în slavă strălucesc;
Mă aşteaptă-acolo unde florile nu veştejesc.