Curând vom fi uniţi cu Domnul sus
Curând vom fi uniţi cu Domnul sus,
Pe-acest temei solia să răsune,
Ea ne vesteşte că-n curând Isus,
Va reveni cum cartea Sa ne spune;
Ca să ne ia în slăvi de nedescris,
Aşa cum El adesea ne-a promis.
Cu El în cer, în sfânt, iubit locaş,
Sufletul meu va odihni în tihnă,
Ca-n veşnicie să-L măresc cântând,
Dumnezeirea-n veci cu toţii lăudând.
Solia sună, Fiţi dar pregătiţi,
Curând vom fi cu Domnu-n cer uniţi!
Pe-acest pământ, e totul trecător;
Tot ce-i frumos, în vânt şi praf se pierde,
Şi viaţa chiar, se pierde ca un nor,
Toate se pierd sub aspra morţii lege.
Nu tot aşa va fi, o, auziţi:
Când cu Isus vom fi în cer uniţi!
Cu El uniţi! Spre ceruri ne-avântăm,
Acolo fericirea-i negrăită.
Un dor de nemurire ne-a cuprins,
De-o viaţă lină, dulce, nesfârşită.
De biruim vom fi toţi mântuiţi:
Atunci vom fi cu Domnu-n veci uniţi!