Când cerul nu era făcut

Când cerul nu era făcut, Când munţii nici nu s-au născut, Stăteai demult pe tronul Tău: Din veşnicii eşti Dumnezeu! Oricâte mii de ani ar fi, La Tine nu-s decât o zi... Tu ştii cărarea tuturor: Trecut, prezent şi viitor! Suntem pribegi şi călători, Plutind ca norii trecători, Dar, cât suflare ne vei da, Pe Tine Te vom adora! Învaţă-ne să preţuim Comoara clipei ce-o trăim! Al vieţii noastre Domn să fii Şi să-Ţi slujim în veşnicii!