Când era Isus pe cruce, a strigat cu glasu-i dulce
Când era Isus pe cruce, a strigat cu glasu-i dulce.
A strigat că-i era sete, L-au adăpat cu-n burete.
O, vai, rănile mele tare mă dor!
A strigat ceasuri de vreme, soarele n-a dat vedere
Fiere amară şi oţet, Mi-a fost băutura-n piept.
O, vai, rănile mele tare mă dor!
Lună, stele s-au ascuns, şi de jale toate-au plâns.
Nici îngerii n-au cântat, văzând pe-a lor Împărat.
O, vai, rănile mele tare mă dor!
Cunună de spini mi-au pus. Stând pe cruce-ntre tâlhari
Din Fiul lui Dumnezeu curgea sângele mereu.
O, vai, rănile mele tare mă dor!
Din cap, mâini şi din picioare curgea sângele la vale.
Când era pe cruce stând a strigat cu glasul blând.
O vai, rănile mele tare mă dor!
Stând sub arşiţa de soare, Mă zbăteam în chin şi-n jale,
Chinuit batjocorit, de oameni am fost jertfit.
O vai, rănile mele tare mă dor!
Rănile mă dor mai rău, M-a părăsit Tatăl meu,
Sunt singur şi n-am pe nimeni ca să stea pe lângă Mine!
O vai, rănile mele tare mă dor!
Vecinii mei m-au lăsat, toţi de la mine-au plecat.
Pe flămânzi I-am săturat, pe bolnavi I-am vindecat.
O vai, rănile mele tare mă dor!