Când mergea-i cu crucea-n spate
Când mergea-i cu crucea-n spate,
Scump Mântuitor,
Celor ce veneau în urmă
Te-ai întors spre ei cu milă, spunându-le lor:
Nu mă plângeţi cu-ntristare
Sărmane femei.
Ci vă plângeţi fiecare
Căci vine durere mare, pe-ai voştri copii.
Atunci în zilele grele,
Voi veţi ferici,
Pe acele ce-n viaţă
Niciodată pe-a lor braţe n-au purtat copii.
Şi veţi zice munţilor
Cădeţi peste noi.
Dealuri, acoperiţi-ne
Ne ascundeţi de cel ce vine, în ziua de apoi.
Dacă cu lemnul cel verde
Astfel s-au purtat,
Ce veţi face voi odată
La ziua de judecată, lemnul cel uscat.
Dacă azi în libertate
Tu nu te sileşti,
Va veni ziua cea mare
Când nu va mai fi scăpare, să te pocăieşti.
Când harul se va lua
O, neamurilor,
Se va lua de la voi
Şi se va-ntoarce 'napoi, la al său popor.
Atunci voi veţi alerga,
Străini pe pământ,
Din apus la răsărit
Dar nu va mai fi găsit, al Domnului cuvânt.