Când mă plec în rugăciune
Când mă plec în rugăciune,
Domnu-aude glasul meu,
Vine-ndată şi-mi răspunde
Şi-mi ajută-n orice greu.
Dacă totuşi zăboveşte,
Ştiu că nu sunt părăsit:
El mă-nvaţă şi doreşte
Să aştept mai liniştit.
Când mă plec în rugăciune,
Vine cerul pe pământ;
Orice dar în El se-ascunde,
În Isus cel bun şi blând.
O fântână nesecată
Este-n veci iubirea Sa,
Când Îi spun durerea toată,
Domnul umple viaţa mea.
Când mă plec în rugăciune,
Stau pe sfinte înălţimi,
Unde pacea mă pătrunde
Cu lumini de heruvimi;
Uit atunci de suferinţă,
Uit de toată calea grea
Şi mă bucur în credinţă,
Aleluia, osana!