Când pe întins de mări
Când pe întins de mări
În linişte plutim,
Că ne fereşti de-orice furtuni
O, Doamne, Te mărim.
Că ne fereşti de-orice furtuni
O, Doamne, Te mărim.
Şi chiar dac-ar veni
Furtuni şi vijelii,
Sunt îndrumări spre cea de veci
Dintre împărăţii,
Sunt îndrumări spre cea de veci
Dintre împărăţii.
De ce ne-am teme-atunci?
Tu eşti cu noi în veac;
Cărarea Tu ne-o luminezi
Şi faci să-Ţi fim pe plac.
Cărarea Tu ne-o luminezi
Şi faci să-Ţi fim pe plac.
Cu Tine vrem să fim,
Iar când ne clătiăm,
În braţul Tău nădăjduim,
Ţie ne-ncredinţăm.
În braţul Tău nădăjduim,
Ţie ne-ncredinţăm.
Şi vină-atunci oricât
Furtuni şi vijelii;
Tu ne conduci spre cea de veci
Dintre împărăţii.
Tu ne conduci spre cea de veci
Dintre împărăţii.