Când seara blând coboară

Când seara blând coboară Şi-o altă zi s-a dus, Cu toţi ne strângem iară În jurul lui Isus. Ce dulce e chemarea Părintelui ceresc, Când vine înserarea Şi stele strălucesc! Frumoasă e cântarea Şi-al rugăciunii glas Ce-nvinge depărtarea Spre-al cerului popas! Prin cânt şi rugăciune Primim atâta har! Când soarele apune, Speranţe noi răsar. A Lui făgăduinţă Ne poartă ca în vis S-ajungem, prin credinţă, Acasă-n Paradis. Ne-aşteaptă dimineaţa; Privim mereu spre sus; O, ce frumoasă-i viaţa Alături de Isus!