Când stele-n cer frumos cântau zidire

Când stele-n cer frumos cântau zidire, Şi lumi de lumi purtau pe-ntreg senin, În glasul lor eram şi eu rostire, Un strop de har în planul Tău divin; Şi mă chemai pe-o rază de iubire, Isuse bun, să fiu al Tău deplin. Cât n-ar putea o inimă s-asculte, Pe cer de cer cum stelele plângeau, În Ghetsimani durerile prea multe, Isuse bun, asupra Ta veneau; Pe-acelaşi drum de feri­iri pierdute, În regăsiri durerile sperau. Şi în curând va fi o zi, minune, Vor străluci cununi, veşmânt curat, Cu stele-n cer frumos şi eu voi spune, Iubirea Ta, ce mult ea mi-a iertat! Şi-n veşnicii cu Tine voi rămâne, Al Tău să fiu, O, Tată îndurat.