Când valuri mari de ură ţi se ridică-n faţă
Când valuri mari de ură ţi se ridică-n faţă
Şi-n luntrea vieţii tale izbesc neîncetat.
Când marea furtunoasă e-nvăluită-n ceaţă,
Şi n-ai nici o speranţă ca să mai fii salvat:
# Fii tare, tare pân' la capăt,
Şi vei primi cununa.
Vei fi cu Iisus de-a pururi,
În Cerul glorios.
Dar pân-atunci te luptă
Mereu cu valul vieţii,
Veghează şi te roagă,
Nu obosi lucrând! #
Când nu mai ai putere şi cauţi cu disperare,
O mână prietenească să-ţi vină-n ajutor.
Când trupul tău e pradă durerilor amare,
Atunci adu-ţi aminte, tu ai Mântuitor.
# Fii tare, tare pân' la capăt,
Şi vei primi cununa.
Vei fi cu Iisus de-a pururi,
În Cerul glorios.
Dar pân-atunci te luptă
Mereu cu valul vieţii,
Veghează şi te roagă,
Nu obosi lucrând! #
Când mii şi mii de valuri se-nalţă cu tărie,
Tu nu ceda, fii tare, fii stâncă de granit!
Şi tot dispreţul lumii, tu poartă-l cu mândrie,
Urmându-l cu credinţă pe Domnul tău iubit.
# Fii tare, tare pân' la capăt,
Şi vei primi cununa.
Vei fi cu Iisus de-a pururi,
În Cerul glorios.
Dar pân-atunci te luptă
Mereu cu valul vieţii,
Veghează şi te roagă,
Nu obosi lucrând! #
O veşnicie-ntreagă îi vei cânta-n Mărire,
Iar El te va conduce la marea de cristal.
Vei fi cu El în slavă, părtaş la nemurire,
Gustând din Pomul Vieţii, ce stă măreţ pe mal.
# Fii tare, tare pân' la capăt,
Şi vei primi cununa.
Vei fi cu Iisus de-a pururi,
În Cerul glorios.
Dar pân-atunci te luptă
Mereu cu valul vieţii,
Veghează şi te roagă,
Nu obosi lucrând! #