Când înapoi adus-a Domnul pe prinşii noştri de război
Când înapoi adus-a Domnul pe prinşii noştri de război
Parcă visam că-ntorşi sunt iarăşi napoi cei din Sion, napoi.
Atunci, în marea bucurie, de strigăt gura ne-o umpleam
Şi cu nespusă veselie cântam, din inimă cântam;
Atunci spuneam printre popoare (miraţi de ceea ce-am văzut)
Măreţe lucruri pentru dânşii făcut-a Dumnezeu, făcut.
Da, Domnul a făcut mari lucruri, minuni nespuse pentru noi,
De-aceea noi avem acuma şuvoi de bucurii, şuvoi
Pe ceilalţi prinşi de luptă-ai noştri napoi adu-ni-i, Doamne, Tu
Ca nişte râuri de la Miazăzi adu-ni-i, Doamne, Tu, adu!
Toţi cei ce seamănă cu lacrimi şi umblă pe ogor plângând,
Odată, plini de veselie, cântând vor secera, cântând.
Cel ce pe brazde-n plâns aruncă sămânţa singur, fără soţi,
Cu nesfârşită bucurie toţi snopii şi-i va strânge, toţi!