Cât de măreţ e Dumnezeu
Cât de măreţ e Dumnezeu,
Văd marea cu talazuri grele,
Mă-nalţ pe munţii de bazalt
Şi-mi zboară gândul printre stele
Tot mai înalt.
# Ce împărat îşi duce-oştirea
Spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea,
Mai mult decât nemărginirea,
E Tatăl meu.
La tronul alb se strâng sfielnic
Voievozi de foc din empireu
Şi heruvimii vin cucernici
Slăvind eternul vistiernic
Şi-acest stăpân e Dumnezeu,
E Tatăl meu. #
Cât de măreţ e Dumnezeu
Chiar dacă stelele bătrâne
Tot au o vreme când se-aştern
Dar cine cu Isus rămâne
E-un fiu etern.
# Şi-n faţa slavei creatoare,
În ceasul lumii cel mai greu
Acei ce-au dat pe sfinţi la fiare
Vedea-vor forţa creatoare,
Eu voi şopti cu adorare:
E Tatăl meu, e Dumnezeu. #