Cât păcatul m-a purtat
Cât păcatul m-a purtat
Cincisprezece toamne,
Toţi mereu m-au lăudat
Nimeni nu s-a supărat,
Nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
Cincisprezece toamne,
Toată lumea m-a iubit
Nimeni nu m-a prigonit
Nimeni Doamne!
Cât de lume mi-a plăcut
Cincisprezece toamne,
Orice rele-aş fi făcut
Nimeni nu m-ar fi-abătut,
Nimeni Doamne!
Cât trecură ca un fum
Cincisprezece toamne,
Nimeni nu mi-a stat în drum
Să mă strige ca acum
Nimeni Doamne!
Dar de când mă port să-Ţi plac
Trei ori patru toamne
Bine caut mereu să fac
Şi tot nu mă are-n plac
Nimeni Doamne!
O, mereu de-aş fi-un pribeag
Toate-a vieţii toamne,
Ura tuturor o trag,
Mi-e de-ajuns că mă ai drag
Azi Tu Doamne!