Dacă aş fi fost şi eu Doamne atunci când condamnat
Dacă aş fi fost şi eu Doamne atunci când condamnat
Ai plecat capu-n ţărână, trist nemângâiat
Ca şi ceilalţi într-una poate aş fi strigat
Că nu sunt decât ţărână, un pământ uscat.
Ca şi Iuda când arginţii cu drag i-a luat
Mi-aş lua singur sentinţa ce m-a condamnat.
Ca şi Petru de altă dată eu m-aş lepăda
Până a cântat cocoşul poate te-aş uita.
Dar ce har am avut Doamne căci m-ai luminat
La Golgota când pe cruce Tată ai strigat
Eu port vina, port dispreţul, sânge am spălat.
Port păcatul omenirii, astăzi e iertat.
Am venit la Tine Doamne trist şi apăsat
Şi eu în a Tale rane atunci am fost săpat
Cu multă recunoştinţă fiindcă am fost iertat.
Mă aplec cu umilinţă, fii glorificat.