Dacă te simţeşti vreodată trist şi apăsat

Dacă te simţeşti vreodată trist şi apăsat
Şi de casa părintească te-ai îndepărtat.
# O, adu-ţi, adu-ţi aminte de cărarea dinainte
Te vei duce la pierzare dacă nu te-ntorci. #
Vocea-i blândă şi duioasă strigă ne-ncetat
O, întoarce-te acasă fiu îndepărtat.
# Lasă lumea păcătoasă, vino azi, vino acasă
Nu-i destul cât pribegit-ai fiule pierdut. #
Deci întoarce-te acasă, nu mai zăbovi
Nu mai sta pe căi deşarte, trist şi obosit.
# Căci iubirea Lui cea mare este gata de iertare
Deci ascult-a Lui chemare până nu-i târziu. #
Ca şi pomul lângă apă te vei înviora,
Şi inima ta, în Domnul, se va bucura,
# Vei striga fără încetare
Esti o Stânca de salvare
Care mi-a ieşit în cale
Şi m-a mântuit! #
O, întoarce-te acasă, nu mai zabovi!
Nu mai sta, pe căi deşarte, trist şi obosit!
# Căci iubirea Lui cea mare,
Este gata de iertare
O, ascultă-a Lui chemare,
Până nu-i târziu... #