De ce să nu cânt întruna

De ce să nu cânt întruna, Mulţumind lui Dumnezeu? Căci spre bine totdeauna Mă conduce sfatul Său; Toate nu-s decât iubire, Câte de la Domnul vin, Câte nalţă şi susţin Printre stânci de prigonire Toate pier şi praf se fac, Dar iubirea Lui stă-n veac! Cum un vultur sub aripă Îşi adună pe-ai săi pui, Aşa Domnu-n orice clipă M-apără cu braţul Lui. El veghea ca un Părinte Peste mine chiar când eu Nu ştiam de harul Său, Fiind copil fără de minte Toate pier şi praf se fac, Doar iubirea Lui stă-n veac! O, nespusă bunătate! El pe Fiul mi L-a dat, Din păcat şi de la moarte Al Său sânge m-a scăpat. Iar în inimă îmi pune Al credinţei foc nestins Care dă curaj ne-nvins Şi chiar iadul ţi-l supune! Toate pier şi praf se fac, Doar iubirea Lui stă-n veac! El Îşi pleacă a Sa faţă Şi mă scapă de-orice rău, Iar în orice dimineaţă Mă învaţă-un cântec nou Dă-mi, o, Doamne-acum putere Să pricep iubirea Ta, Veşnic să rămân în ea, Împlinind tot ce-mi vei cere! Şi-n cântări şi-n tot ce fac Să Te preamăresc în veac!